PROTOIERIA ONEŞTI

Helegiu - Brătila - Mocani

Satul Brătila este aşezat în partea de N-E faţă de municipiul Oneşti , Jud. Bacău, pe cursul superior al râului Taslău. Se întinde pe o lungime de 4 Km şi este aşezat pe dealul Brătilei şi pe valea formată de pârâul Brătilei.
Până în perioada interbelică şi cea comunistă până în 1967, satul era comună (comuna Brătila, raionul Tg-Ocna, plasa Tazlau, regiunea Bacău) şi era împărţit in 3 sectoare administrative.
- Brătila de Sus sau Mocani
- Brătila de Mijloc sau Răzeşi
- Brătila de Jos sau Ciortea
Fiecare sector avea şi are şi în prezent Biserică proprie şi şcoală cu clasele I-IV. În Brătila de Mijloc, era centrul comunei având centru de jandarmi, o şcoală cu clasele I-VIII, diferite sedii ale partidelor politice a vremii respective (PNL, PNŢ, Partidul Gen.Averescu, Partidul A.C. Cuza, Partidul Legionar….), se afla primăria comunei, căminul cultural, un bogat centru de magazine şi dispensarul comunal cu un personal bine calificat.
Din anul 1967, satul Brătila este alipit comunei Helegiu, care şi astăzi este formată din satele Helegiu, Deleni, Dragugeşti şi Brătila. Satul are o populatie de 550 de familii şi 1780 de locuitori. Din 1994, satul este împărţit din punct de vedere administrativ-bisericesc în două parohii: Brătila I având Biserica cu hramul, , Adormirea Maicii Domnului”(Ciortea) cu un numar de 330 de familii şi Parohia Brătila II cu Bisericile , , Sf. Nicolae “(Mocani) –având 160 de familii şi , , Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”(Răzeşi)-cu 90 de familii.

Istoricul Bisericii „Sfântul Nicolae” –Mocani, Parohia Brătila II Protoieria Oneşti , Eparhia Romanului

Numele satului (cătunului) Mocani sau Brătila –de-Sus vine de la faptul că, prin anii 1700 mai multe familii de oieri, mocani, au migrat din partea Rucăr-Bran şi s-au aşezat în acest loc, unde erau deja prezenţi răzeşii din timpul lui Ştefan cel Mare , Voievodul Sfânt al Moldovei. Prima atestare documentară a satului Brătila este din 1399. Satul avea păşuni întinse , pâraie multe , loc propice pentru oierit. Famiile lor s-au contopit cu cele autohtone de răzeşi şi au convieţuit pînă în ziua de azi, tradiţia oieritului fiind continuată neîntreuptă, satul păstrându-şi datinile populare cu mare sfinţenie.
În anul 1930 Biserica satului începe a se ridica şi se va termina în 1948. Nu a fost pictată.Maistrul care a zidit-o este Dumitrul Asultanei cu cheltuiala suportată integral de către enoriaşii acestui sat. Biserica este zidită în stil bizantin , cu elemente ale stilului moldovenesc , în formă de cruce romană , cu două turle egale deasupra pronausului şi a nausului. Are o lungime de 24 m şi o lăţime de 12 m , 17 m între absidele laterale şi o înălţime de 22 m.
Catapeteasma este din lemn de stejar , iar icoanele pictate în ulei. Se pictează în tempera între anii 1996-1998 de către pictorul Răuţă Ion. Starea Bisericii este foarte bună , între anii 1998-2001 s-au efectuat lucrări de consolidare a Bisercii , s-a închis pridvorul şi s-au pus uşi de metal în exterior şi uşi de stejar în intrarea din pridvor în pronaus. În Biserică se păstrează obiectele de cult necesare serviciului liturgic şi a Sf. Taine. Clopotele sunt cumpărate de enoriaşi (cel mare are 120 de kg şi cel mic 60 de kg ).
În această Biserică au slujit vrednicii de pomenire:Pr.Juncu Vasile (+1935), Pr.Măgirescu Gheorghe (1935-1948) , Pr.Macedon Victor (1948-1977), Pr. Moldoveanu Bogdan (1977-1982), Pr. Rotaru Ioan (1982-1994, +2007), Pr. Tudor Ioan (1994-1998), şi actualul Preot Paroh Coşa Dumitru-Ciprian din 1 septembrie 1998, Biserica fiind sfinţită la data de 18 octombrie 1998, de către Preasfinţitul Eftimie Luca, Episcop al Romanului.
Numărul familiilor actual este de 160, şi circa 450 suflete(bătrâni, tineri şi copii). Locuitorii sunt români şi toţi de religie ortodoxă. Ocupaţia lor este de agricultori 60%, 30% pensionari, casnici, 10% angajaţi în diferite activităţi. Consiliul Parohial în colaborare cu Părintele Paroh au donat şi au cumpărat diferite podoabe şi obiecte de cult necesare Bisericii. În Biserică nu au fost şi nici nu sunt obiecte de valoare istorică, artistică şi de patrimoniu cultural.




sus