
Mănăstirea Bogdana este situată la 14 km. de oraşul Oneşti, pe Valea Trotuşului, într-o zonă atât de cunoscută prin legendara întâmplare de la Borzeşti, din timpul copilăriei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Începuturile mănăstirii Bogdana rămân până astăzi acoperite cu un văl de taină pentru că, odată cu trecerea timpului, au dispărut vestigiile care ar fi dovedit vechimea acestei vetre monahale. În plus, aflată în calea năvălitorilor, mănăstirea a avut de înfruntat vitregiile vremurilor, fapt care explică deopotrivă, atât dispariţia în necunoscut a odoarelor de preţ, cât şi distrugerea documentelor vechi.
Anul 1669 consemnează alegerea egumenului Teodosie de la mănăstirea Bogdana în scaunul vlădicesc de la Rădăuţi.
Construcţia bisericii mari începe neîndoielnic în urma acestei alegeri pentru că, în zidul Sfântului Altar, s-a lăsat loc pentru strana arhierească, tocmai în baza apartenenţei noului ierarh la acest sfânt lăcaş. În vara anului 1670 se săvârşea sfinţirea bisericii cu hramul Pogorârea Sfântului Duh „cu multă pompă” de către mitropolitul Ghedeon însoţit de patriarhul Dositei al Ierusalimului . Pe data de 5 august 1670, la Iaşi, cei doi ierarhi semnau Testamentul ctitorilor, marele logofăt Solomon Bârlădeanu şi soţia sa Ana.
În şirul documentelor se aşterne o scurtă perioadă de tăcere pentru mănăstirea Bogdana. În acest timp, fostul egumen îşi urma calea ierarhiei trecând din scaunul de la Rădăuţi în cel de la Roman (1671-1674), apoi fără voia sa în scaunul de mitropolit al Moldovei (1674). În 1675 este închis de către domnitorul Dumitraşcu Cantacuzino la mănăstirea Sf. Sava din Iaşi, până la reîntoarcerea în ţară a predecesorului său, mitropolitul Dosoftei. Încă în funcţia de mitropolit fiind, 1675, Sf. Teodosie dăruieşte mănăstirii Bogdana un Liturghier semnat Theodosie Archiepiscop şi Mitropolit (…) 7184 Sept. 1. La retragerea din scaunul de mitropolit, revine ca stareţ al mănăstirii Bogdana până în 1694 (după 15 august) când e atestat ultima dată.
În continuare, informaţiile documentare despre mănăstirea Bogdana sunt lapidare, însă redau evenimente majore, care au marcat viaţa monahilor din această mănăstire. Astfel, invazia tătarilor din 1717 „care pradă şi robie de cându-i Moldova şi pân acumu nu au fostu” ; apoi,cutremurul din 1739 în urma căruia biserica era „risipită şi foarte rău stricată” , având „mare trebuinţă a se drege” .
În 1855, din iniţiativa arhimandritului Antonie Dumbravă, stareţul mănăstirii (1851-1863), se construieşte şcoala din satul Bogdana, pe terenul mănăstirii, oferindu-se posibilitatea copiilor săraci să înveţe carte. Şcoala a fost înzestrată cu „50 de prăjini de pământ în vatra satului” şi „cu multe cărţi chirilice (…) purtând semnătura arhimandritului” .
Şi, după ce prin multe şi grele încercări s-a lămurit credinţa monahilor din vremurile dinainte, când obştea mănăstirii număra aproape 80 de călugări, care vieţuiau într-un climat de dragoste şi duhovnicească petrecere, când mănăstirea era „sălaşul cu adevărat liniştit, unde sufletul se poate reculege, curăţa şi înălţa către Dumnezeu” , tocmai atunci, a fost dat Decretul 410 din 1959. Mănăstirea Bogdana a fost desfiinţată şi transformată în spital de neuropsihiatrie până în 1975, după care a funcţionat ca tabără de copii. Cutremurul din 4 martie 1977 a adus mănăstirea în stare de ruină. Atunci, părintele Isaia Ţugurlan, fost vieţuitor în mănăstirea Bogdana din 1946 şi alungat la Decret odată cu ceilalţi monahi, revine şi începe istovitoarea muncă de refacere a vechiului lăcaş. A urmat un amplu şi complex proces de renovare, care a cuprins toate colţişoarele, căci parte din clădirile mănăstirii nu mai beneficiaseră de vreo consolidare de zeci de ani. Imaginile de arhivă sunt grăitoare în acest sens iar schimbarea înfăţişării mănăstirii nu ar fi fost posibilă fără munca şi spiritul de jertfă al părintelui arhimandrit Isaia şi al maicii stareţe stavrofora Cristofora, care de la bun început au avut de înfruntat mari necazuri, greutăţi şi lipsuri cauzate, mai ales, de regimul ateist.
În condiţiile în care mănăstirea nu primea aprobare oficială de funcţionare, s-a găsit soluţia înfiinţării unei Colecţii de artă religioasă medievală, cuprinzând valorile patrimoniale din mănăstirile desfiinţate şi din bisericile de parohie ale judeţului Bacău. Acest lucru a permis ca, în paralel, să se poată merge cu lucrările de renovare a ansamblului de clădiri, şi mai ales, cu formarea micuţei obşti (10 maici),care, mai târziu, va constitui nucleul a ceea ce există astăzi (62 maici).
Începând cu 1990, mănăstirea şi-a reluat oficial statutul de funcţionare, trecându-se astfel la organizarea activităţilor bazate pe autogospodărire. De aceea, pe lângă munca obişnuită din agricultură (având 20 hectare de teren agricol şi 50 hectare de pădure) şi cea de întreţinere a complexului de clădiri, s-au organizat o serie de activităţi grupate pe ateliere (croitorie, ţesătorie, pictură, sculptură, tâmplărie), tocmai pentru a se acoperi necesarul de manoperă la toate lucrările din mănăstire.
Când situaţia internă s-a dovedit favorabilă, s-a trecut la amenajarea unui pavilion din cadrul mănăstirii, astfel încât să fie asigurate condiţiile necesare îngrijirii unui grup de bătrâne, bolnave, care beneficiază de tot sprijinul din partea mănăstirii pentru a-şi duce cu mai multă uşurinţă zilele.
Dacă înainte de 1990 săvârşirea slujbelor religioase, care se făceau tot după tipicul mănăstiresc, atrăgea mânia autorităţilor încât s-a ajuns până la izgonirea credincioşilor de către securişti, însoţiţi şi de un câine lup, chiar din biserică, astăzi ne putem bucura pe deplin de dulceaţa nepreţuitelor slujbe rânduite de către Sfinţii Părinţi, şi care constituie de fapt centrul de greutate al vieţuirii noastre în mănăstire şi, totodată, hrana cea mai consistentă de care avem parte şi pentru care dăm necontenit slavă Bunului Dumnezeu, pe Care Îl rugăm să reverse din noianul Său de milostivire multe bunătăţi asupra întregului neam omenesc.
Lista stareţilor mănăstirii Bogdana
Sfântul Teodosie – -1669; 1676-1694
Serafim – 1701-1702
Pahomie – 1702-1706
Evloghie – 1716
Eftimie din Negoeşti – după 1717
Sava – 1718 – 1720
Antim – 1726, ian. 16
Nicandru – 1727, ian. 7
Ghelasie – ante 1732
Nicanor – 1737-1756
Nechifor – 1761, iul.
Isaia, ierom. – 1765, iun. 11 – 1767, ian. 7
Serafim – 1772, iul. 2
Teodosie – + 1776
Daniil – 1776, mai
Serafim – 1777, apr. 30 – 1779 -1781
Atanasie – 1786, oct. 26
Ioanichie – 1790
Calinic – 1794, mart. 28
Ioasaf Nemţeanul – 1796-1812
Venedict, arhim. – 1806
Antonie – 1814, febr. 28-1819, sept. 22
Atanasie – 1820, mai 21
Grigorie Crupenschi, arhim. – după 1821
Dimitrie, ieroschimonah – 1821, ian. 18 – 1823
Iustin, arhim. –1824, mai 17-1826, mart. 25
Teofilact, arhim. – 1827-1851
Antonie Dumbravă, arhim. – 1851-1863
Ioasaf Silvanul – 1863-1864
Paisie, arhim. -1864
Ioanichie Dobrovici, arhim. –1865-1870
Varsanufie Năfureanu, ierom. – 1870-1876
Visarion Bolimar – 1876-1892
Venedict Dubzeu
Ianuarie Popescu, arhim. – 1894-1909
Grigorie Stoenescu, arhim. –1909-1912
Ianuarie Popescu, arhim. – 1894-1909
Atanasie Iov, ierom. –1912-1913
Grigorie Petrovici, arhim. – 1913-1919
Silvestru Codreanu – 1919-1920
Glicherie Tiberiac, protos. – 1920-1922
Emanoil Bolimar, ierom. – 1922-1923
Glicherie Lovin, protos. – 1923-1926
Nectarie Ghioca, arhim – 1926-1931
Nifon Ianculescu, arhim. – 1931-1932
Nicodim Curcă, ierom. –1932-1936
Victor Ignat, ierom. – 1936-1940
Iustinian Florea, protos. – 1940-1949
Nifon Moldoveanu, protos. – 1949-1950
Isaia Cotârleţ, protos. – 1950-1960
Isaia Ţugurlan, arhim. – 1977-1990
Cristofora Hârjabă, stavr. – 1990- şi în prezent.