Cea dintâi atestare documentară despre acest sfânt locaş este din anul 1655, când Salomeea, fiica lui Constantin Donose din Dărmăneşti îşi dăruieşte partea sa de moştenire Schitului de la Ocna, construit din lemn la 1653, cu hramul „Înălţarea Domnului”.
Trecutul documentar al Schitului apare şi în hrisovul domnesc al lui Constantin Cehan Racoviţă, din ultima lui domnie, dat la 1 ianuarie 1757, pentru înfiinţarea spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi, înzestrându-se această ctitorie şi cu moşia Târgului Ocnei. Schitul, aflându-se pe moşia domnească, devine astfel metocul Mănăstirii „Sf. Spiridon”, la acestă dată fiind reconstruit tot din lemn, cu hramul „Sf. Gheorghe”, anul 1742.
Totodată, despre această aşezare fermecătoare ne vorbeşte Gheorghe Asache, care-l însoţeşte pe domitorul Mihai Sturza într-o călătorie prin Ţara de jos aşa cum se notează în următoarele publicaţii:
– „Calendarul pentru români”, Institutul Albina;
– „Analele Parlamentare ale Moldovei (1846-1847)”;
– „Opere complete”, C. Negruzi vol. I pag. 747;
– „Arhiva românească”, M. Kogălniceanu;
– „Sihăstrii şi Schituri”, C.C. Bobulescu, cât şi în alte publicaţii ale vremii.În 1803, schitul este reclădit, pentru a 3-a oară, din piatră, cu hramul „Buna-Vestire”. Până la dureroasa dărâmare din anul 1964, aceste 3 hramuri figurau deasupra uşii de la intrare a vechii Mănăstiri.
Bătrânul Schit al Măgurii-Ocnei a fost şi martorul luptei de la Coşna şi Cireşoaia, când ostaşii Armatei a II-a române, legaţi prin chemarea-jurământ „Pe aici nu se trece” au făcut cu pieptul lor zid de nepătruns în august 1917 în faţa ofensivei austro-ungare care făcea eforturi uriaşe să ajungă pe râul Trotuş şi apoi să-şi dea mâna cu Grupul Machensen la Adjud.
Este un caz unic în viaţa poporului nostru când acest sfânt lăcaş situat în una din cele mai fierbinţi zone ale bătăliei de la porţile Moldovei, scăpat nevătămat de obuzele duşmane, după 50 de ani, în timpul totalitarismului ateu, să fie dărâmat tocmai de târnăcoapele urmaşilor acelora care şi-au vărsat sângele atunci pe aceste meleaguri.
Ospitalier al tuturor durerilor din acea vreme şi schitul Măgura Ocnei a fost transformat în post de prim ajutor regimentar, unde sute şi mii de răniţi din Regimentul 15 Războieni-Piatra Neamţ, Regimentul 27 Infanterie Bacău, Regimentele 4 şi 8 Artilerie-Română, alte unităţi, precum şi mulţi soldaţi care au participat la Bătălia Oituzului, au primit primele ajutoare.
Timp de peste 25 de ani, participanţii la acele lupte, veterani ai primului Război mondial, constituiţi într-un „Comitet de iniţiativă”, au intervenit la cele mai înalte foruri, dar nu au obţinut aprobarea de a repara dureroasă greşeală de dărâmare a vechiului schit. Bucuria a fost adusă de minunea petrecută numai după 1989 când tineretul nostru şi-a adus jertfa de sânge.
Atât din punct de vedere istoric cât şi din punct de vedere psihologic, sângele martirilor constituie podoaba bisericii. Sub ochii noştri, de pe vârful semeţ al Măgurii renaşte triumfătoare şi măreaţă biserica unde sufletul îşi găseşte pacea sfântă dătătoare de viaţă.
Bunul Dumnezeu a iconomisit ca Mănăstirea „Măgura Ocnei” să îşi datoreze existenţa sa Pr. Arhimandrit Epifanie Bulancea care, în vârstă de 61 de ani la acea vreme, a luat aprobarea episcopală pentru reîntemeierea acesteia în martie 1990.Calităţile personale ale Sfinţiei Sale, printre care se remarcă agerimea spiritului cât şi o vastă experienţă, au condus la înălţarea Mănăstirii „Măgura Ocnei” după 10 ani de şantier în pofida greutăţilor întâmpinate.
Menționăm că această pitorească aşezare montană, se mândreşte şi cu un monument dedicat eroilor din primul război mondial.
Bibliografie:
– „Pe aici nu se trece” (80 de ani – Mărăşti, Mărăşeşti,Oituz);
– „Târgu Ocna – monumente şi personalităţi”, Ştefan-Pelin;
– „Firul vieţii mele”, Arhim. Epifanie Bulancea.
INVENTAR GENERAL AL MĂNĂSTIRII
Un sobor de 40 de maici, compus din pensionare din vechiul schit, maici, surori începătoare, 3 preoţi şi un diacon, totalul vieţuitorilor din mănăstire fiind de 44.
Viaţă de obşte, nimic fiind al monahilor, mănăstirea se îngrijeşte de tot, aceasta cerând muncă, sacrificiu, jertfă de sine. Aici zicala: „Mulţi chemaţi, puţini aleşi”, îşi găseşte justificarea pe deplin.
Mănăstirea Măgura conţine biserica mare – stindardul mănăstirii – care este amplasată în acelaşi loc cu modesta biserică de piatră din vechiul schit, noua temelie a bisericii fiind mai mare şi încadrând în interior vechea temelie a schitului. Biserica este înconjurată de clopotniţă, asemănătoare unui turn la intrare, chilii pentru maici, stăreţie, bucătărie, trapeză, pivniţe, garaje, clădire cu 10 camere pentru închinători, cimitirul-organizat după tradiţia monahală, biserica din lemn din incinta cimitirului, însoţită de o clădire impunătoare cu două etaje (casă-socio-filantropică).
În stânga bisericii se ridică impunătoare o construcţie complexă, cu o suprafaţă de 500m2, constând din: paraclis pentru iarnă 25m/5m, o sală de mese 20m/5m, un beci 25m/10m şi o mansardă cu 8 camere însoţite de grupuri sanitare.
Terenul mănăstirii: la 6 august 1990 s-a luat în primire, conform actului de proprietate, terenul mănăstirii în suprafaţă de 7,90ha. În 2004, s-a transferat de la M-rea Bogdana 25 ha pădure mănstirii Măgura Ocnei şi anume de la Ocolul Silvic Ştefan cel mare la Ocolul Silvic Târgu Ocna. De asemenea, mănăstirea mai deţine 16,50 ha pădure în loc. Livezi, jud. Bacău. În total, Mănăstirea „Măgura Ocnei” deţine în prezent o supărafaţă de 49,40ha.
ŞIRUL PREOŢILOR DIN MĂNĂSTIRE
După reîntemeierea mănăstirii (1990) s-au perindat mai mulţi preoţi şi decani:
– Preoţi slujitori:
– Ierom. Nifon Timofte (1990-1992); (1995-actualmente);
– Ierom.Claudiu Panţâru(1992-1999);
– Ierom. Efrem Atănăsoaie(2002 şi actualmente);
– Ierod.sebastian Matei (2002 şi actualmente);
– Diac. Petrică Cautiş(2004-2008).
-Stareţi:
– M-hia Lavrentia Bulancea (1990-2000,20007-actualmente);
– M-hia Ecaterina Iordache (februraie 2000-iulie2000);
– M-hia Paraschiva Bârgu (2003-2007).
https://youtu.be/OzjsN7kgSiA
Hram: „Înaltarea Domnului” (1990)
Paraclisul „Sf. Gheorghe” – în incinta
Hram: „Adormirea Maicii Domnului” (2003)
https://youtu.be/exHfKrLbK5Y
Biserica – descriere video – fara sunet
