În anul 1937, sub conducerea preotului Eugen Macedon locuitorii satului Brăteşti au hotărât să-şi facă biserică. Prin bunăvoinţa primarului de atunci, Macedon, fratele preotului, Biserica a primit o suprafaţă de 1 hectar, teren arabil din islazul satului, la locul numit Dealul Curţii, deoarece Biserica nu avea teren pentru construcţie.

Astfel epitropia, sub conducerea preotului Eugen Macedon, a hotărât exploatarea pădurii, materialul fiind vândut en-gross, şi suma realizată să fie întrebuinţată la construirea unei biserici monumentale, pe Dealul Curţii. Clădirea domina întregul sat şi prin aşezare şi prin mărime.

Punerea pietrei fundamentale s-a făcut în anul 1937, când s-a încheiat şi contractul cu Constantin Valentin Zamboni din Tg.Ocna, pentru lucrările de zidărie.

Planul a fost întocmit de arhitectul Ghica, iar pictura – de pictorul Ionescu din Bucureşti. Biserica este pictată în întregime în ulei.

Catapeteasma a fost lucrată în atelierele Gimnaziului Industrial de Băieţi – Iancu Enescu din Tg.Ocna, fiind făcută din lemn de stejar sculptată de către Profesor Danciu Florian, directorul şcolii. Stâlpii sunt sculptaţi şi posedă 5 rânduri de icoane. Modelul catapetesmei este luat după catapeteasma bisericii din satul Vâlcele. Icoanele catapetesmei au fost lucrate de pictorul Constantin Teodoru din Tg. Ocna.

În anul 1939, filiala Brăteşti a fost transformată în parohie de sine stătătoare sub preotul Constantin Lupu, care a continuat lucrările, până în anul 1943. În anul 1940, în urma cutremurului din luna noiembrie, biserica a suferit anumite avarii şi s-a simţit nevoia de a se lega cu bare de fier. Din anul 1943 lucrările s-au continuat sub conducerea preotului Vasile Păscălin, care a fost şi cel mai bun gospodar al parohiei, şi care a dus lucrările la bun sfârşit, şi astfel biserica a fost sfinţită în anul 1949. Tot sub preotul Vasile Păscălin s-a început construirea casei parohiale, şi datorită hărniciei sale, casa parohială a fost terminată.

În timpul războiului devalorizându-se banii, enoriaşii s-au văzut nevoiţi să contribuie cu anumite sume băneşti pentru terminarea bisericii, iar planul fiind prea mare pentru posibilităţile parohiei şi vremurile fiind vitrege s-a simţit nevoia ca el să fie redus.

În anul 1953 a venit la conducerea parohiei preotul M. Puşcalău. Din data de 1 decembie1956 conducerea parohiei a fost încredinţată preotului Vasile Parincu.

Datorită amplasării bisericii pe colină, într-un loc deschis, ea a suferit avarii în partea de Nord. Astfel s-a simţit nevoia de a se construi un pridvor la intrare, ceea ce s-a şi realizat în anul 1958 de către enoriaşul Chiuaru Ştefan, consilier parohial.
În anii 1965 – 1966 biserica a rost reparată în mod capital prin desfacerea tencuielilor exterioare şi tencuirea din nou, vopsirea tâmplăriei şi a streşinii, vopsirea învelitorii din tablă.

După alunecările de teren din anul 1970, biserica vechiului schit este avariată şi scoasă din folosinţă. Unele icoane, obiecte de cult şi cărţi de ritual sunt transferate la biserica nouă. Catapeteasma este dăruită bisericii de la cimitirul din Zăvoi, Tg. Ocna.

În anul 1976 începe restaurarea picturii la noua biserică; se împodobeşte cu două policandre electrice frumoase şi tot acum se adaugă şi cafasul din lemn de brad. Pictura este executată de pictorul Struţeanu (Pruteanu) Maria din Bucureşti. Toate cheltuielile au fost suportate de enoriaşii parohiei.

La data de 15 mai 1977 biserica este sfinţită de către P.S. Episcop Eftimie Bîrlădeanu, înconjurat de un sobor de preoţi.

În iulie acelaşi an, este numit prin transfer la această parohie preotul Genes C. Constantin. Plin de elan tineresc şi cu dragoste de frumos, repară capital casa parohială şi o împrejmuieşte cu gard.

În vara anului 1981, biserica este împodobită cu strane noi. Stranele sunt executate de enoriaşul Dumitru Panţîru şi fiul său Vasile, şi donate de unii enoriaşi.

 

Pisania Bisericii

Cu voia Tatălui, cu binecuvântarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-a zidit această Sfântă Biserică cu hramul ,,Adormirea Maicii Domnului” între anii 1937-1939, după planul arhitectului Ghica Gheorghe şi sub păstorirea preotului Eugen Macedon.

Între anii 1939-1941 s-a împodobit cu pictură în tehnica ulei de către pictorul C. Ionescu din bacău, preot fiind C. Lupu.

Catapeteasma a fost executată de profesorul Florian Danciu şi pictată de E.C.Teodoru.

Toate lucrările au fost finisate în 1941, sfinţindu-se la data de 9 februarie, preot fiind V. Păscălin.

Datorită aşezării pe culmea dealului, este supusă intemperiilor: în august 1966 este trăznită, iar în 1973 un vânt puternic îi smulge acoperişul.

În 1976 se restaurează pictura de către doamna Pruteanu Struţeanu Maria şi în exterior se tencuieşte în strop de ciment, sfinţindu-se în ziua de 15 iunie 1977, de către P.S. Episcop Eftimie, preot fiind V. Parincu. În acelaşi an este numit la parohie pr. Constantin Genes.

Cutremurele din 1940, 1977 şi 1986 slăbesc rezistenţa zidăriei. În vara anului 1987 se consolidează biserica cu 10 stâlpi şi 3 centuri de beton. Este tencuită în praf de marmură. Tot acum se ataşează şi pridvorul actual.

În anul 1985 se toarnă clopotul cel mare la atelierele patriarhiei şi se înalţă noua clopotniţă.

Între anii 1991-1992 este renovată pictura de către pictorul Macovei Dumitru din Moineşti. Tot acum se construieşte monumentul eroilor din curtea bisericii şi casa praznicală.

Biserica se sfinţeşte la data de 13 iunie 1993 de către P.S. Episcop Eftimie.

Pentru toate aceste lucrări s-au străduit enoriaşii şi consilierii: Ion I.Pelin – epitrop, Ghe.P.Anghelescu, Alecu T Popa, Nicu Olaru, Vasile Ghe.Miron, Ghe. S Chiuaru, Costică A. Rusu, Ion Ghe Bouaru, Emil T Burniche, Nicolae T Capraru, sub îndrumarea preotului Constantin Genes.

Lista preoţilor parohiei Brăteşti:

1937-1939 – Pr. Eugen Macedon

1939-1943 – Pr. Constantin Lupu

1943-1953 – Pr. Vasile Păscălin

1953-1956 – Pr. Mihai Puşcalău

1956-1977 – Pr. Vasile Parincu

1977-2000 – Pr. Constantin Genes

2000 – Pr. Ciprian Genes

https://youtu.be/g7zVIumTRNI