Brătila – Mocani
Satul Brătila este aşezat în partea de N-E faţă de municipiul Oneşti , Jud. Bacău, pe cursul superior al râului Taslău. Se întinde pe o lungime de 4 Km şi este aşezat pe dealul Brătilei şi pe valea formată de pârâul Brătilei.
Până în perioada interbelică şi cea comunistă până în 1967, satul era comună (comuna Brătila, raionul Tg-Ocna, plasa Tazlau, regiunea Bacău) şi era împărţit in 3 sectoare administrative.
– Brătila de Sus sau Mocani
– Brătila de Mijloc sau Răzeşi
– Brătila de Jos sau Ciortea
Fiecare sector avea şi are şi în prezent Biserică proprie şi şcoală cu clasele I-IV. În Brătila de Mijloc, era centrul comunei având centru de jandarmi, o şcoală cu clasele I-VIII, diferite sedii ale partidelor politice a vremii respective (PNL, PNŢ, Partidul Gen.Averescu, Partidul A.C. Cuza, Partidul Legionar….), se afla primăria comunei, căminul cultural, un bogat centru de magazine şi dispensarul comunal cu un personal bine calificat.
Din anul 1967, satul Brătila este alipit comunei Helegiu, care şi astăzi este formată din satele Helegiu, Deleni, Dragugeşti şi Brătila. Satul are o populatie de 550 de familii şi 1780 de locuitori. Din 1994, satul este împărţit din punct de vedere administrativ-bisericesc în două parohii: Brătila I având Biserica cu hramul, , Adormirea Maicii Domnului”(Ciortea) cu un numar de 330 de familii şi Parohia Brătila II cu Bisericile , , Sf. Nicolae “(Mocani) –având 160 de familii şi , , Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil”(Răzeşi)-cu 90 de familii.
Istoricul Bisericii „Sfântul Nicolae” –Mocani, Parohia Brătila II Protoieria Oneşti , Eparhia Romanului
Numele satului (cătunului) Mocani sau Brătila –de-Sus vine de la faptul că, prin anii 1700 mai multe familii de oieri, mocani, au migrat din partea Rucăr-Bran şi s-au aşezat în acest loc, unde erau deja prezenţi răzeşii din timpul lui Ştefan cel Mare , Voievodul Sfânt al Moldovei. Prima atestare documentară a satului Brătila este din 1399. Satul avea păşuni întinse , pâraie multe , loc propice pentru oierit. Famiile lor s-au contopit cu cele autohtone de răzeşi şi au convieţuit pînă în ziua de azi, tradiţia oieritului fiind continuată neîntreuptă, satul păstrându-şi datinile populare cu mare sfinţenie.
În anul 1930 Biserica satului începe a se ridica şi se va termina în 1948. Nu a fost pictată.Maistrul care a zidit-o este Dumitrul Asultanei cu cheltuiala suportată integral de către enoriaşii acestui sat. Biserica este zidită în stil bizantin , cu elemente ale stilului moldovenesc , în formă de cruce romană , cu două turle egale deasupra pronausului şi a nausului. Are o lungime de 24 m şi o lăţime de 12 m , 17 m între absidele laterale şi o înălţime de 22 m.
Catapeteasma este din lemn de stejar , iar icoanele pictate în ulei. Se pictează în tempera între anii 1996-1998 de către pictorul Răuţă Ion. Starea Bisericii este foarte bună , între anii 1998-2001 s-au efectuat lucrări de consolidare a Bisercii , s-a închis pridvorul şi s-au pus uşi de metal în exterior şi uşi de stejar în intrarea din pridvor în pronaus. În Biserică se păstrează obiectele de cult necesare serviciului liturgic şi a Sf. Taine. Clopotele sunt cumpărate de enoriaşi (cel mare are 120 de kg şi cel mic 60 de kg ).
În această Biserică au slujit vrednicii de pomenire:Pr.Juncu Vasile (+1935), Pr.Măgirescu Gheorghe (1935-1948) , Pr.Macedon Victor (1948-1977), Pr. Moldoveanu Bogdan (1977-1982), Pr. Rotaru Ioan (1982-1994, +2007), Pr. Tudor Ioan (1994-1998), şi actualul Preot Paroh Coşa Dumitru-Ciprian din 1 septembrie 1998, Biserica fiind sfinţită la data de 18 octombrie 1998, de către Preasfinţitul Eftimie Luca, Episcop al Romanului.
Numărul familiilor actual este de 160, şi circa 450 suflete(bătrâni, tineri şi copii). Locuitorii sunt români şi toţi de religie ortodoxă. Ocupaţia lor este de agricultori 60%, 30% pensionari, casnici, 10% angajaţi în diferite activităţi. Consiliul Parohial în colaborare cu Părintele Paroh au donat şi au cumpărat diferite podoabe şi obiecte de cult necesare Bisericii. În Biserică nu au fost şi nici nu sunt obiecte de valoare istorică, artistică şi de patrimoniu cultural.
Brătila – Răzeși
Istoricul Bisericii „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”-Răzeşi din Parohia Brătila II, Protoieria Oneşti, Eparhia Romanului
Biserica este construită pe locul unei vechi Biserici care a fost arsă complet în anul 1924.În anul 1925 s-a început construirea noii Biserici din cărămidă şi acoperită cu tablă zincată. Biserica este construită în stil bizantin cu elemente moldoveneşti, cu o singură turlă deasupra pronausului.Are formă de cruce romană, o lungime de 15 m lăţime de 8 m şi 12 m în absidele laterale.
Înălţimea până la turlă este de 14 m. A fost zidită de maistrul Asultanei Dumitru şi pictată de Zarman Ion. Are catapeteasmă de stejar cu icoane pe lemn pictate în ulei.
După cutremurul din 1977 Biserica a fost grav avariată. S-au început lucrări de consolidare şi reparare între anii 1984-1988 şi este pictată în stilul frescă, de pictorul Macovei Ioan din Bucureşti.
Din cauza apei infiltrată pe sub Biserică, o ciupercă murală cuprinde tencuiala interioară şi exterioară. Între anii 1998-2002 au loc ample lucrări de refacere a Bisericii.Se tratează chimic pictura interioară şi catapeteasma, se reface exteriorul, se schimbă tabla de pe acoperiş în totalitate.
La data de 10 noiembrie 2002 a fost resfinţită de către Preasfinţitul Doctor Ioachim Băcăuanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, Preot Paroh fiind Pr. Coşa Dumitru- Ciprian.
Toate obiectele din interiorul Bisericii au fost cumpărate în 1939 şi au fost reînoite mereu de către credincioşii dreptmăritorii creştini.
În această Biserică au slujit Preoţii:Pr. Juncu Vasile(+1935), Pr. Măgirescu Gheorghe (1935-1973), Pr. Moldoveanu Bogdan (1973-1982), Pr. Rotaru Ioan (1982-1994,+2007), Pr. Tudor Ioan (1994-1998) şi din 1 septembrie 1998 actualul Preot Paroh Coşa Dumitru-Ciprian.
Locuitorii satului (cătunului ) Răzeşi sunt în număr de 90 familii şi aproximativ 250 de suflete(bătrâni,tineri şi copii). Toţi sunt ortodocşi şi au ca ocupaţie :60% agricultori, 30% pensionari, casnici, 10% alte activităţi sociale.
Mulţi credincioşi şi enoriaşi ai Parohiei Brătila II, au plecat la oraşe, au migrat în alte ţări, iar cei rămaşi sunt bătrâni, familii nevoiaşe şi mulţi şomeri.
https://youtu.be/PBP-hvz6G1w