Parohia Buciumi de Sus

Biserica cu hramul “Sfântul Nicolae”

 Satul Buciumi este atestat documentar pentru prima dată într-un hrisov emis de binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt în 11 ianuarie 1487 de unde deducem că întemeierea sa coboară până în vremea lui Alexandru cel Bun. 
Primii stăpâni ai melaegurilor Buciumului au fost 4 răzeşi buciumeni:Ivan,Tamaş, Grec şi Cârcei. Mai târziu au venit şi au luat în stăpânire pământuri răzeşii Bostan şi Iuga înzestraţi pentru „credincioasa slujbă”. Se crede că încă din vremea lui Alexandru cel Bun aceste locuri au aparţinut vestiteifamilii boiereşti Buciumi de unde şi numele satului. Urmaşii boierului s-au stins,iar moşia a fost preluată de domnie şi dată celor 4 răzeşi.

Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” datează se pare din sec. al-XVII-lea conform unei însemnări mai târzii dar fără o dovadă certă. 
Prima însemnare documentară datează din 1809,căci o cartografie de atunci arată că slujeau la această biserică 3 preoţi:Ştefan Neagul,Constantin Răuţă şi Gheorghe Coţofana. A fost reparată succesiv în 1815,1846,1866,1868,1907. Biserica veche era făcută din lemn.

Primul preot cu studii teologice menţionat este Constantin Nălboc şi presbitera Ana (născut în1853 numit în 1875). Datorită seismelor din 10 noiembrie 1940 şi 4 martie 1977 Sfântul Locaş s-a şubrezit avansat impunându-se demolarea.

Sub coordonarea şi grija vrednicului preot Hârjoabă Ion,precum şi cu ajutorul arhim. Fugurlau de la Mânăstirea Bogdana şi a lui Iustinian Creţu de la Răteşti s-a început într-o epocă tulbure comunistă constrirea unei frumoase biserici de zid cu aspect de catedrală emblema şi mândria buciumenilor.

Lucrările au durat 3 ani datorită piedicilor puse de autorităţile vremii şi prigoanei asupra preotului. Cu mari sacrificii s-a sfinşit la 6 iulie 1980 de către Prea Sfinţitul Eftimie al Romanului. După preotul Ion Hârjoabă plecat prin transfer şi decedat în 1995 a venit de la Parohia Negoieşti, Preotul Cărăuşu Iulian care a păstorit 16 ani. În 1985 s-a pictat biserica în frescă şi s-a resfinţit.

În 1997 satul Buciumi a fost divizat în două parohii distincte Buciumi I şi Buciumi II iar prin transferarea preotului Iulian Cărăuşu la Oneşti au fost fost numiţi preoţii; Buciumi I-Mihai Alupei şi Buciumi II-Vasile Moroca.

De atunci în anii succesivi am îmbunătăţit „moştenirea primită”:

1998  -gard împrejmuitor la casa parohială,

1999 – redobândirea vechiului cimitir împrejmuirea lui ,construirea unei troiţe.

2000 – gard de ciment şi scândură acoperit cu tablă la biserică şi cimitirul alăturat.

2003 – 2004 – dotarea bisericii cu centrală termică pe lemne.

2005 – mici reparaţii interioare,dotare cu mobilier în Sf. Altar,exteriorul în praf de marmură recondiţionarea acoperişului cu Resfinţirea Bisericii la 10 noiembrie de către P. C. Pr. Protoiereu Constantin Alupei.

2006-refacerea Bordurii împrejmuitoare bisericii cu beton armat.

2007-dotarea bisericii cu uşi şi ferestre termopan-în derulare.

Alăturat anexăm o evidenţă a tuturor preoţilor slujitori din Buciumi începând din anul 1750:
 1. Pr. Isaia
 2. Pr. Grigore
 3. Pr. Ştefan Neagul
 4. Pr. Răuţă C-tin
 5. Pr. Gheorghe Coţofana 
 6. Pr. Ştefan Miron
 7. Pr. Vasile Manea
 8. Pr. Georghe Măelat
 9. Pr. Ioan Grama—1815
 10. Pr. Neculai Manea—1818
 11. Pr. Neculai Miron –protopop
 12. Pr. Ion Ciurea—1845
 13. Pr. Gheorghe Gaşcu –1847
 14. Pr. Toader Susanu 1849
 15. Pr. Savin—1856
 16. Pr. Constantin Nălboc1875
 17. Pr. Gheorghe Gheoldum—1894
 18. Pr. Ioan Nălboc—1924
 19. Pr. Ion Cosma—1924
 20. Pr. Ion Nica –1945-1975
 21. Pr. Ioan Hârjoabă –1975-1981
 22. Pr. Iulian Cărăuşu –1981-1997
 23. Pr. Alupei Mihai
 24. Pr. Moroca Vasile