Satul Hârja este situat în partea de Sud-Vest a judeţului Bacău,în istorica vale a Oituzului, pe o lungime de 2.5 km de-a lungul şoselei naţionale ce duce de la oraşul Oneşti la Braşov.
După mărturiile unor cercetători se presupune că pe la mijlocul secolului XVII a luat fiinţă primul nucleu al satului Hârja, prin stabilirea câtorva familii de ciobani şi agricultori şi că originea populaţiei de mai târziu, prin secolul XVIII, ar fi provenit prin emigraţia ce a avut loc din Rucăr şi Dragoslavele (Muscel).
În prezent satul are o biserică ortodoxă, un Aşezământ social-filantropic şi un cămin cultural.Cei mai în vârstă dintre locuitori sunt muncitori forestieri, se ocupă mai puţin cu agricultura (satul fiind situat în regiune muntoasă) şi creşterea vitelor.
Cu privire la denumirea satului,există două păreri: prima ar veni de la o femeie cârciumăreasă Erjica sau Hârjoaia, iar a doua de la numele unui cioban-Cârjan- care împreună cu cei nouă feciori ai săi s-a stabilit în aceste locuri.
În primul război mondial, odată cu satul a ars şi prima biserică cu hramul „Sf.Gheorghe”,construită din lemn în anul 1749 de către Aga I.Cantacuzino şi soţia sa, Măria Racoviţă.
Cea de-a doua biserică, cu acelaşi hram, a fost construită din fondul ctitoresc al enoriaşilor între anii 1923-1930,în formă de cruce, din piatră şi cărămidă şi s-a acoperit cu tablă. Piatra provine din clădirea fostei Vămi Oituz care a străjuit la graniţa dintre România şi Austro-Ungaria până în anul 1918 (punctul Hârja -Poiana Sărată).
Constructorul bisericii a fost un oarecare cu numele Vanghele.
Privită din exterior are un aspect bine proporţionat, construită în stil bizantin, cu două turle şi un pridvor în exterior.
Pictura murală, lucrată în ulei, constă în câteva tablouri religioase şi motive naţionale. Icoanele din catapeteasmă au fost executate
În anul 1929 de pictorul Theodor Zarma din Turnu-Severin, prezentând caracteristicile picturii din epoca Renaşterii.
În chip special, pe lângă stilul arhitectonic al bisericii, se impune atenţiei iubitorilor de artă bisericească, catapeteasma sculptată în lemn de tei în anul 1928 de către sculptorul Iorgu Săpătorul din oraşul Roman în minunate broderii precum şi icoanele împărăteşti. Biserica este înzestrată cu toate obiectele de cult necesare.
Rod al muncii şi jerfeltniciei enoriaşilor, a fost târnosită la 16 noiembrie 1930 de către Episcopul Romanului- Lucian Triteanu.
Drumul de acces de la reşedinţa judeţului până în sat este şoseaua naţională Bacău-Oneşti, satul Hârja situându-se la cca.80 km. şi 27 km faţă de Oneşti.
Ca valori istorice şi documentare posedă un număr de cărţi de ritual cu litere chirilice din sec.XVIII şi XIX în care se reflectă rolul cultural şi religios al bisericii noastre, precum şi legaturile ei cu Biserica Ortodoxă din Ardeal şi care cu sacrificii au fost salvate şi păstrate de către slujitorii bisericii în timpul celor două războaie mondiale.
Starea actuală a bisericii este bună, având nevoie să fie consolidată, în urma cutremurului din 1977 fiind afectată considerabil, schimbat acoperişul, spălată pictura. De asemenea se are în vedere începerea construirii unei capele mortuare şi a unui nou Aşezământ social.