Satul Helegiu se întinde pe o lungime de cinci km. de-a lungul şoselei Oneşti-Bacău, la 14 km. de Municipiul Oneşti. O parte din sat se află pe malul pârâului ce curge din satul Drăgugeşti, est-vest, circa 500 m. La vestul satului curge râul Tazlău, peste care trece podul din beton armat, construit în anul 1962. Din centru se desprinde drumul comunal ce duce la satele Deleni şi Drăgugeşti.

Biserica parohială “Sf. Gheorghe”este construită între anii 1937-1951, în locul unei vechi bisericuţe. Din însemnările vechi, reiese că în jurul anilor 1870 fusese o bisericuţă şi mai mică. În locul ei, din care preotul Ioan Ionescu de pe atunci, spune că nu a mai putut salva nimic, s-a construit în mod rudimentar acea bisericuţă, care în 1937 era destul de mică şi de improprie, astfel încât a trebuit să se construiască în jurul ei actuala Biserică.

Biserica este construită din cărămidă, pe temelie de beton, în formă de cruce. Privită din exterior, are un aspect bine proporţionat, iar din depărtare – foarte frumos, fiind împodobită cu două turle hexagonale şi cu o tindă pe care, deasupra, e clopotniţa, totul dându-i un aspect zvelt.

Suprafaţa clădirii este de 240 mp, după “planul Casei Bisericii”, având ca arhitect pe Charles Leturneur, iar ca maestru zidar pe Iacob Burcovschi. Este construită de enoriaşii satului Helegiu, din jertfa şi cu munca lor, sub conducerea preoţilor care au fost parohi ai parohiei Drăgugeşti, adevăratul ctitor fiind preotul Petru Lupu 1935-1948, urmat de preoţii V. Ştefan, D. Gâdinceanu, C. Badiu, I. Popescu şi de preotul C. Crişan, cel dintâi paroh al parohiei Helegiu, satul fiind totdeauna filiala parohiei Drăgugeşti până la 1 martie 1965, când s-a înfiinţat parohia Helegiu.

De-a lungul timpului au mai păstorit următorii preoţi la parohia Helegiu: Pr. Bodea Gheorghe 1974-1977; Pr. Moraru Sebastian 1977-1981; Pr. Miloiu Dan 1981-1988; Pr. Marinel Ioan 1988-1992; Pr. Taraipan Constantin 1992 pâna în prezent.

https://youtu.be/tL6OBNz5xdY