S-a crezut că este cea mai veche biserică din oraş, construită între anii 1568 – 1572, dată care nu este susţinută cu documente.
Cea mai probabilă dată când a fost construită biserica este între anii 1772 – 1774, asemănându-se bine ca arhitectură cu bisericile Golia şi Curelari din Iaşi.
În decursul timpului ea a suferit numeroase transformări.
Arhitectura bisericii este foarte frumoasă. Elementul dominant, specific, îl constituie în exterior pilaştrii terminaţi la mijloc şi aproape de cornişă cu capiteluri corintice sculptate rudimentar, precum şi cornişele în formă de cruce.
Pentru că biserica ajunsese într-o stare proastă de degradare, Ioan Sandu Sturdza Voievod, printr-un hrisov din 6 iulie 1824, îi acordă „venitul cotului din Tg. Ocna care să aibă a lua după rânduială aceeaşi ce se urmează şi pe la alte târguri”, biserica putea să arendeze venitul cotăritului.
În anul 1869 s-a ridicat turnul de pe pronaos care ar fi măsurat 14 metri înălţime.
În 1890 biserica este lovită de un fulger care i-a provocat mari stricăciuni, motiv pentru care a fost închisă două decenii.
Între anii 1914 – 1916 se fac reparaţii importante de consolidare, lucrări întrerupte din cauza războiului.
În 1917, în timpul bombardamentului, turnul bisericii s-a prăbuşit iar biserica a suferit avarii. În 1935 a fost restaurată.
În urma cutremurului din 1977 i se aplică o centură de beton armat deasupra ferestrelor, iar în 1979 este sfinţită de către P. S. Eftimie al Romanului şi Huşilor, în timpul păstoririi preotului Pavel Curcuţă.
Vechea catapeteasmă a bisericii a fost mutată la biserica „Naşterea Maicii Domnului”(capela cimitirului) în anul 1960 şi a ars în incendiul din 1962.
Actuala catapeteasmă, din 1871, a fost adusă de la paraclisul Bisericii „Sf. Nicolae” din Bacău în anul 1979.
Biserica nu a fost zugrăvită niciodată.
După ultima renovare, ea a adăpostit obiecte de patrimoniu şi carte rară.
În curtea bisericii se află monumentul şi cimitirul eroilor căzuţi pe aceste meleaguri în Primul Război Mondial (1916 – 1919).
Două tunuri de epocă străjuiesc intrarea în cimitir.
Astăzi se află într-o stare avansată de degradare.
Din anul 2000, cu aprobarea Direcţiei Monumentelor Istorice, a intrat în reparaţie capitală, lucrări care se desfăşoară cu anevoie din lipsă de fonduri.
