Prin Sărbatoarea Crăciunului fereastra inimii a fost redeschisă Iubirii.Să ne lăsăm viața purtată de Inima lui Hristos care S-a odihnit în Peștera Bethleemului și ne-a daruit Lumină lumii. Să ne lăsăm viața purtată de iubirea Tatălui Ceresc spre Bethleemul Veșnic.
Însă pentru unii dintre oameni Lumina de Crăciun inseamnă și lemne de foc pentru caldură, pâine pe masă, medicamente pentru bunicii bolnavi, o patură pentru orfani, o îmbrățișare pentru un nevăzător sau surdomut, încălțăminte pentru cel desculț, o vizită si un cuvant bun pentru un om disperat…
Lumină este și o cană cu apă dată la timp sau o mână întinsă celui necăjit, un ban dăruit unei mame izgonite din casă sau un copil aflat in stradă si nehrănit de nimeni…
Lumină este să indrumi pe cărarea lui Hristos pe un semen trist…
Lumină este să fii în peștera rece a sufletului cu aproapele însingurat…
Lumină este să te doară suferința celor născuți în sărăcie sau nenăscuți…
Hristos este Lumina noastră atat timp cat noi vedem peștera rece in care semenul nostru trăiește, starea lui de durere .”Ajuta-mi Doamne sa schimb lumea si un singur om: pe mine !” (parintele Sofronie).
Crăciunul are acele zile frumoase in care Dumnezeu vrea să nască in noi Bucuria si poate fi și Iarna și Vara și oricand este Iubire , căci dacă nu e Iubire nu va fi Crăciun niciodată.
Fii în pace de Crăciun cu lacrima semenului tău și vei fi tu !
Părintele Protoiereu Ioan Bârgăoanu
